ÎNTRE MOARTE ȘI ÎNVIERE (STAREA INTERMEDIARĂ)

Vorbim, mai ales în preajma sărbătorilor pascale, despre moartea și învierea Domnului Isus. Trecem însă ușor cu vederea zilele dintre moarte și înviere. Ce s-a întîmplat cu Fiul lui Dumnezeu în orele și zilele în care a lipsit? Unde a fost în toată această perioadă? Și poate că la fel de important este ce se întâmplă cu oamenii în general în perioada întermediară dinte moarte și înviere? ... Cum răspunde Biblia la aceste preocupări îndreptățite?

I. CONCEPȚII CU PRIVIRE LA CELE TREI ZILE

-Evanghelistul Luca ne spune că pe cruce fiind Domnul Isus a promis tâlharului pocăit faptul că în aceiași zi vor fi amândoi în rai. „Isus a răspuns: „Adevărat îți spun că astăzi ve fi cu mine în rai”. (Luca 23:43)

S-a urcat la cer Domnul după moarte? ...

-Apostolul Pavel în Efeseni 4 ne spune că Hristos „... . Se coborâse în părțile mai de jos ale pământului... ” (Efeseni 4:8-10)

Despre ce este vorba? Despre Locuința morților? ...

-Petru pe de altă parte ne scrie că „Isus a fost omorât în trup, dar a înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în așteptare, în zilele lui Noe, ... ” (1Petru 3:18b-20a)

Închisoarea de care face vorbire apostolul este probabil Locuința morților (loc temporar de întemnițare) și nu Iadul (care este veșnic). Care este identitatea acestor duhuri? ... Sunt îngerii căzuți care nu și-au păstrat vrednicia, îngeri de care amintește epistola lui Iuda? ... Sunt oamenii din generația lui Noe care au umput pământul cu răutatea lor? ... Și ce le-a predicat Isus? ... Evanghelia cu siguranță nu! Îngerii nu pot fi mântuiți. Cât despre oameni este scris că aceștia nu au o a doua șansă de pocăință: după moarte vine judecata. (Evrei 9:27) Putem presupune că Fiul lui Dumnezeu a proclamat mai degrabă victoria vieții asupra morții, însușindu-și cheile Locuinței morților. (Apocalipsa 1:18)

Trebuie să admitem cu umiliță că deodată rămâne pentru noi o taină ce a făcut Domnul Isus în perioada dintre moarte și înviere. Dar poate mai important pentru noi acum este să știm ce se întâmplă cu omul după moarte și care este condiția sufletelor în perioada dintre moarte și înviere.

II. CONCEPȚII GREȘITE DESPRE STAREA INTERMEDIARĂ

a) Teoria somnului sufletului. Teoria „somnului sufletului” (psychopannychia) este o concepție teologică și escatologică potrivit căreia, după moartea fizică, sufletul uman intră într-o stare de letargie, inconștiență sau „somn”, zăcând inert până la învierea finală și judecata de apoi. Potrivit acestei învățături după moarte sufletul omului decedat intră într-o statre de totală inconștiență. Adică, la moartea trupului și sufletul moare, se stinge, devine inexistent. Adepții acestei teorii dezvoltată în Răsărit și adoptată de unii protestanți și evanghelici, susțin că Biblia folosește metafore acolo unde vorbește despre viața de după moarte.

b) Teoria purgatoriului. În concepția teologiei catolice există cinci (5) locuri posibile unde pot ajunge sufletele după moarte.

-RAIUL, unde merg cei găsiți cu totul buni

-IADUL, unde vor ajunge cei cu totul răi

-LIMBUS PATRUM, unde se găsesc sfinții din vechiul Testament

-LIMBUS INFANTUM, unde îi întâlnim pe copiii care mor nebotezați

-PURGATORIUL, unde se găsesc sufletele care nu sunt cu totul rele pentru a fi trimise în iad, dar nici suficient de bune pentru a fi primite în rai. În credința romano-catolică, purgatorium ester un loc de curățare prin foc a sufletelor păcătoase, înainte de a avea acces în paradis. Conceptul a devenit foarte popular odată cu publicarea Divinei Comedie a lui Dante Aligheri. Argumentele pentru existența Purgatoriului nu sunt biblice, țin de tradiție și Cărțile apocrife (2Macabei 12:42-45)

c) Teoria reîncarnării. Această teorie susține că la moarte omul se reîncarnează într-o altă făptură. Reîncarnarea, parte a doctrinei Saṃsāra (ciclul existenței), aceasta este centrală în hinduism, budism, jainism și sikhism, fiind adesea asociată cu legea karmei, unde acțiunile trecute determină condiția viitoarei vieți. Învierea morților, o învățătură clară a Bibliei, și reîncarnarea nu se împacă deloc. Dacă reîncarnarea este adevărată, întrebăm: cu ce trupuri vor învia sufletele, având în vedere că în reîncarnările succesive sufletul a locuit în mai multe trupuri? ... Credința în Ieîncarnarea sufletului este o doctrină cu totul nebiblică.

III. CONCEPȚII INSPIRATE DE BIBLIE CU PRIVIRE LA STAREA INTERMEDIARĂ

Potrivit revelației biblice, la moartea fizică sufletul continuă să existe. După moartea trupului, sufletul omului continuă să existe într-o stare de deplină conștiință de sine. Texte biblice care să susțină supraviețuirea sufletului sunt nenumărate. Iată câteva exemple:

-Moise și Ilie stau de vorbă cu Domnul Isus la transfigurare. (Matei 17)

-Fiul lui Dumnezeu ne spune că sufletele patriarhilor decedați încă în vechime erau vii. (Matei 22:32)

-Pilda bogatului nemilostiv (Luca 16)

În Pilda bogatului nemilostiv observăm că nu doar sufletele celor credincioși continuă să existe, ci și sufletele celor necredincioși.

a) Concepția inspirată de Vechiul Testament despre starea intermediară.

Evreii numeau locul în care mergeau cei morți ȘEOL, Locuința morților. Exista părerea că Locuința morților se află sub pământ și este compartimentată în două locuri. (Numeri 16:1-35; 1Samuel 28) Trebuie spus că în Vechiul Testament există cel puțin tot atîtea pasaje care ne spun că sufletele la moartea trupului merg în prezența lui Dumnezeu. Numeri 23, cu 10; Psalmul 49, cu 15; Daniel 12, cu 13; Eclesiastul 12, cu 7, sunt versete care ne spun că cei credincioși la moarte merg la Dumnezeu unde se bucură de odihnă și pace.

b) Concepția inspirată de Noul Testament despre starea intermediară.

Noul Testament întărește ideia că sufletele celor credincioși la moarte merg în cer unde se găsesc într-o stare de conștiență deplină și se odihnesc de osteneala lor.

-Luca 23:43 „Isus a răspuns: "Adevărat îți spun că astăzi vei fi cu Mine în rai."

-Filipeni 1:21-23 „Căci pentru mine a trăi este Hristos, și a muri este un câștig. Dar, dacă trebuie să mai trăiesc în trup, face să trăiesc; și nu știu ce trebuie să aleg. Sunt strâns din două părți: aș dori să mă mut și să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine;”

-Apocalipsa 6:9-11 „Când a rupt Mielul pecetea a cincea, am văzut sub altar sufletele celor ce fuseseră înjunghiați din pricina Cuvântului lui Dumnezeu și din pricina mărturisirii pe care o ținuseră. Ei strigau cu glas tare și ziceau: "Până când, Stăpâne, Tu, care ești sfânt și adevărat, zăbovești să judeci și să răzbuni sângele nostru asupra locuitorilor pământului?" Fiecăruia din ei i s-a dat o haină albă și li s-a spus să se mai odihnească puțină vreme, până se va împlini numărul tovarășilor lor de slujbă și al fraților lor, care aveau să fie omorâți ca și ei”.

-Apocalipsa 7:9-7...

(Există învățători care caută să împace Vechiul cu Noul Testament susțin că pînă la Domnul Isus sufletele tuturor morților mergeau în Locuința morților, dar odată cu moartea și învierea Domnului cei credincioși merg în cer)

Despre cei necredincioși ni se spune în Noul Testament că sunt „păstrați pentru judecata viitoare”. (2Petru 2:9) Unde? ... În adânc unde nu doreau demonii să meargă? În alt loc? ... Domnul știe!

CONCLUZIE

Cu rezerva că nu cunoaștem toate lucrurile în ce privește viața, putem afirma o certitudine: EXISTĂ VIAȚĂ DUPĂ MOARTE!

Cei necredincioși ar trebuie să se teamă...

Credincioșii ar trebui să fie încurajați...

Apostolul Pavel vorbind în 2Corinteni 5 despre faptul că sufletele celor credincioși la moartea trupului de pământ vor fi îmbrăcate într-un trup nou, o casă care nu este făcută de mâini, ci este veșnică, concluzionează: „De aceea ne și silim să-I fim plăcuți... ” (2Corinteni 5:9) Frați și surori, dacă avem perspectiva vieții veșnice, să ne silim la păcăință, să ne silim la Biblie, să ne silim la rugăciune, să ne silim la biserică, să ne silim la credință, ... căci Dumnezeu nu este nedrept să uite osteneala noastră. (Evrei 6:10)